Traditii si obiceiuri




Sarbatoarea Viei si a vinului

In fiecare an, dupa recoltarea viei (prin octombrie), in centrul comunei se organizeaza un spectacol care marcheaza sfarsitul toamnei si a activitatilor agricole. Programul spectacolului incepe cu Parada de care alegorice, incarcate cu aranjamente florale si tomnatice ( butoi cu vin, struguri, porumb) si se continua cu  Concursul de degustat vin ( participantii aduc vin facut de ei si se da juriului pentru a se stabili cine are cel mai bun vin din localitate), Concursul de ridicat butoiul ( se umple un butoi de vreo 30 litri cu vin, iar participantii trebuie sa-l ridice deasupra capului si sa-l tina asa in jur de 5 secunde) iar seara se termina cu un frumos spectacol de muzica populara si cu un foc de artificii. De-a lungul anilor s-au perindat numerosi artisti si personalitati  prin aceasta localitate si la acest spectacol. Putem sa-i amintim pe Regele Mihai I, Ion Dolanescu, Maria Ciobanu, Stela Popescu & Alexandru Arsinel, Petrica Matu Stoian si Constantin Enceanu, Elena Platica si altii.


OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ

Există o serie de obiceiuri specifice practicate în seara de “Lăsatul Secului” de Paşte (începutul perioadei de post), în Sâmbăta de Florii (Sâmbăta Sf. Lazăr) sau după Paşti. Desfăşurarea lor evidenţiază trei elemente care capătă funcţii magice în acest context: apa, focul, ramura verde. Obiceiurile practicate în seara de “Lăsatul Secului” pentru Postul Mare, de Paşti (“Olaria”) aveau în centrul desfăşurării focul. Obiceiul consta în aprinderea pe dealuri a focurilor făcute din resturi vegetale, din furajele consumate de animale în timpul iernii, adică ale anului care şi-a încheiat ciclul. Prin ardere, totul se purifică, pentru a face loc noii vegetaţii. Gestul rostogolirii pe dealuri a roţilor de căruţă învelite în paie avea acelaşi sens al purificării a tot ce a fost rău pentru colectivitate şi, totodată, simboliza cursul Soarelui pe cer. Aceste practici trimit spre cultul vegetaţiei, dar şi al soarelui, fără de care nimic nu poate regenera, nu poate exista.

Paparuda este un obicei care se practică în a treia zi de Paşti. Are drept rol invocaţia către ploaie, iar un gest ce trebuie respectat în ritual este stropitul cu apă a celor care participă în alai. Grupuri de tinere sau de femei bătrâne, împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, intră din gospodărie în gospodărie. Ele cântă pentru ploaie şi dansează. Apoi sunt udate de gazdă sau se udă între ele cu apă rece. Stropitul cu apă reprezintă un gest de magie, prin analogie. În mentalitatea arhaică şi tradiţională se consideră că imitarea ploii era suficientă pentru producerea ei. De asemenea, se consideră că “masca verde” reprezintă spiritul antropomorf al vegetaţiei, ce se va regenera odată cu căderea ploilor. Se credea că purtarea “măştii verzi” (flori, frunze) va influenţa bogăţia culturilor. Tot după Paşte şi într-o corelare cu “Paparuda” se practică şi obiceiul numit “Caloianul”. Acest obicei trimite, ca şi “Lăzărelul”, spre ritul zeului care moare şi învie. O păpuşă realizată din lut era îngropată şi lăsată în câmp şi era deshumată (după 9-40 zile), apoi ruptă în bucăţi ce erau aruncate pe câmp. Îngropat în pământ, “Caloianul” (aşa era numită păpuşa de lut) influenţa, asemenea zeului antic, belşugul culturilor şi regenerarea vegetaţiei. Toate aceste ritualuri sunt, de fapt, dedicate fertilităţii pământului şi bunăstării recoltelor. 

Joc de batranesc din Niculitel - MyVideo


OBICEIURI DE IARNĂ
 
Aceste obiceiuri ale anotimpului rece au menirea de a fixa o etapă, de a marca trecerea de la anul vechi la anul nou şi de a răspândi preocupările majore ale vieţii satului din care individul făcea parte integrantă. Această secvenţă de timp stă sub semnul festinului şi reprezintă o situaţie limită, un prag pe care omul arhaic (şi apoi omul modern) a încercat să o depăşească, prin manifestări ale unui întreg sistem de mentalităţi şi credinţe. 
Gestul magic, dansul ritualic şi comportamentul ludic sunt elemente constituante ale ceremonialului de sărbătoare întâlnite în jocurile cu măşti întâlnite, în genere, în România (“Ursul”, “Capra” ).  

















SCULPTURA ÎN LEMN

Lemnul a constituit dintotdeauna un material sensibil în care meşterul popular a pus atât îndemânare, cât şi simţ artistic. Materia primă s-a supus mâinii pricepute a omului, dând naştere unei cuprinzătoare game de obiecte - de la cele mici, de uz personal, până la obiecte decorative pentru locuinţă, obiecte de uz gospodăresc (scaune, măsuţe, recipienţi folosiţi în bucătărie) şi obiecte de cult. 


FIERĂRIE

Apariţia fierariilor a luat amploare încă din secolele XVI-XVII, fiind puternic încurajată şi de aşezarea strategică. În atelierele săteşti de fierărie se confecţioneaza obiecte necesare locuitorilor. Aici se lucreaza fierăria de căruţă, se făc potcoave şi se confecţioneaza unelte agricole. Tot aici se lucreaza şi feroneria de uz casnic (pirostrii, vătraie, cârlige de paie, cuţite pentru tăiat furaje, topoare, satâre, incuietori de uşi şi dulapuri). 

ROTĂRIE

Rotarii sunt meşteşugarii care, la sate, construiesc căruţe şi care, sau piese de schimb pentru aceste vehicule gospodăreşti ţărăneşti. Meşteşugarii rotari confecţioneaza piesele din esenţa de lemn cea mai potrivită rolului în angrenajul vehicului. 


DOGĂRIE

Dogăria este un meşteşug care s-a dezvoltat pe baza necesităţilor oamenilor. Pentru vasele duse la piaţă, dogarul cerea în schimb produse agricole şi, mai rar, bani. Dogarii fac două categorii de vase: cioplite dintr-o bucată, şi, respectiv, din doage: polobocul, budaiul, bota, cofa, găleata, doniţa, ciubarul, butoaiele, căzile, balera, putina, lingurile, caucul, albia. 




Podgoria “Sarica Niculiţel”

În Dobrogea, viţa de vie poate fi cultivată oriunde. Însă la Sarica Niculiţel, la fiecare pas, încotro te întorci, sunt locuri bune pentu vii. Relieful regiunii, format dintr-o succesiune de coline şi terenuri plane, larg învălurat, nu ridică probleme pentu viticultură; lumina şi caldura sunt peste tot din belşug; solul are o bună structură şi fertilitate şi conţine toate elementele chimice de care viţa de vie are nevoie. Apa din precipitaţii nu este câtuşi de puţin în prisos, fapt care constituie o bună premisă pentru obţinerea unor vinuri de înaltă calitate.
Nu este de mirare că, dispunând de astfel de condiţii, vinurile din PODGORIA SARICA NICULIŢEL, produse de S.C. ALCOVIN S.R.L. MĂCIN, judeţul Tulcea, şi-au dobândit o reputaţie aparte, ajungând în prezent să ocupe un loc de primă importanţă, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern.

                                                                           Istoric

Ca şi în celelalte podgorii dobrogene, şi pe teritoriul actualei podgorii Sarica-Niculiţel s-au găsit mărturii arheologice care probează că viticultura şi vinificaţia au un trecut istoric îndepărtat. Denumirea podgoriei vine de la localitatea Sarica, sat desfiinţat, în prezent înglobat în satul Niculiţel comuna Niculiţel – judeţul Tulcea.
Vinificaţia strugurilor culeşi din această renumită podgorie se realizează în oraşul Măcin, judeţul Tulcea, în locul unde, datorită investiţiilor uriaşe făcute în ultimii 4 ani de zile, se asigură îmbutelierea şi comercializarea vinurilor care încantă de la prima degustare.
Dintr-o hartă din 1881 reiese că localitatea Niculiţel dispunea în acea vreme de o suprafaţă viticolă de 281 ha.
Degustări de vinuri Podgoria Sarica-Niculiţel – Complex Vitivinicol Măcin.
Firma Alcovin, situată în localitatea Măcin, judeţul Tulcea, str. Viticultori nr. 2, producătoare de vinuri din Podgoria Sarica Niculiţel, cu via situată între două arii protejate: Parcul Naţional Munţii Măcinului şi Rezervaţia Silvică Dealul Chervant organizează DEGUSTĂRI DE VINURI, profesionale, susţinute de personal specializat.
Pe parcursul degustării se vor obţine suficiente cunoştinţe referitoare la: servirea vinurilor (ordinea servirii, temperatura de servire, etc.), identificarea soiurilor de vin, alegerea vinului potrivit felului de mâncare pe care-l consumaţi, diferenţierea vinurilor în funcţie de însuşirile şi tipicitatea acestora.
Degustările se pot desfăşura într-una din sălile noastre de degustări: Pivniţa lui Terente sau Crama Dobrogeană.
Principalele soiuri de struguri albi prelucrate sunt ALIGOTE şi RIESLING ITALIAN, iar din soiurile roşii sunt relevante varietăţile MERLOT şi CABERNET SAUVIGNON. Datorită cantităţii reduse de zahăr conţinută în vin după fermentare (sub 4%), podgoria produce vinuri seci care menţin aromele şi gustul natural al strugurelui chiar şi după procesul de învechire la care este supus vinul.
Pentru cei interesaţi ne puteţi contacta la:
Tel:             0240 573 368       /             0743 147 236       (Ionuţ Stan – director de marketing)
E-mail: office@curtearegala.ro